Doamne... nu e dragoste mai mare
Pe pământ şi-n univers,
Decât dragostea-Ţi fierbinte
Ce pe cruce o reverşi.
Doamne... nu e dragoste mai mare
Decât Jertfa Ta Isuse.
M-ai iubit atâta Doamne
Că pe cruce-ai fost străpuns.
Eu un păcătos din fire,
Tu... un Fiu de Dumnezeu
Ai venit să-nduri în lume
Tot ce-n viaţă-am greşit eu.
Mă cutremur toată Doamne,
Când la Tine mă gândesc,
Cum Te-au biciuit romanii
Ca eu astăzi să trăiesc.
Nu e dragoste mai mare
Doamne Sfinte ca a Ta,
Că mi-ai dat o haină albă
Prin Jertfa din Golgota.
Cum să-Ţi mulţumesc o, Doamne?
Că atât Tu m-ai iubit.
Cine azi îşi mai dă viaţa
Pentr-un om nepocăit?
Vreau ca sângele-Ţi, Isuse,
Să mai spele de păcat,
Pe acel ce-n necredinţă,
Stă cu Tine ne-mpăcat.
Doamne, fă o cercetare
Azi la cină când vom sta.
Să cunoască fiecare,
DRAGOSTEA-ŢI DIN GOLGOTA!
Studiam Cuvantul Domnului, studiam tarziu in noapte despre dragostea nemarginita a Lui Dumnezeu fata de noi...si astfel...intr-o sambata noaptea...am compus aceasta poezie...era chiar inainte de Cina Domnului...si am simtit cum fiori strabat trupul meu, inima mea...L-am simtit pe EL langa mine cum imi vorbeste gura de la gura si cum puterea Sa se coboara peste mine...CE DRAGOSTE MINUNATA E DUMNEZEUL NOSTRU!!! SLAVA LUI AMIN!!!